Mind Break
Pentru tot ce a fost,este,si va urma...
duminică, 29 ianuarie 2012
sâmbătă, 6 august 2011
Vulturul
Nu pot sa mi te scot din minte si vreau sa dispari.vreau sa iesi afara.sa ma lasi in pace.cand te vad sa ma uit la tine ca o statuie rece,fara viata.cand te privesc in ochi sa ma simt la inaltime,sa nu ma mai fac un ghemotoc de blana in fata ta.nu.
Dar ai defectele tale.pot sa enumar lucruri care nu imi plac la tine.si totusi…asta nu schimba nimic.esti ce vreau…exact ce vreau.
Cum pot sa ma topesc asa in fata ta?cum pot sa ma las in bratele tale cand vrei?cum poate sa imi bata inima asa de tare cand ma suni,cand ma dezbraci din priviri,cand ma atingi…cand te simt.
Am vrut sa zbor.sa ma detasez.sa las in urma pasilor mei cufere de amintiri pe care doar eu le pot descuia.
Si am zburat,dar aripile mi-au oboist.si m-am oprit in caldura bratelor tale pe care si acum o simt.aripile imi sunt imbibate in parfumul tau,manjite de nopti albe care au lasat dare negre pe inocenta cu care am ajuns,dar cu care nu mai plec.
Ma las pe mana ta,sa faci ce vrei cu mine,sa ma folosesti pana ma vei seca de orice bun pe care l-am avut.Si atunci,plictisit te vei uita la mine,si vei pleca calcand pe aripile cenusii … Luand cu tine toate cheile amintirilor dupa care acum tanjesc cu toata nefiinta mea.
O raza blanda dintr-un apus de mult uitat imi va mangaia chipul,si ma voi trezi purtata pe aripile unui vultur batran. Sunt prea obosita sa privesc,dar il simt.Stiu cine e, i-am calcat cuvantul,din nou…
As vrea sa ii spun sa ma ierte,dar nu pot sa vorbesc.Sunt secata de putere,de glas,de …viata.E aici,m-a saltvat…din nou.Adorm linistita gandindu-ma ca ma voi trezi in siguranta zilei de ieri
Dar a plecat.M-a lasat pe o petala de crin ,si a plecat.Mi-a redat viata,aripile,dar am gresit,si a plecat
Mi-e dat sa privesc cel mai sangeros apus si nu stiu daca voi vedea rasaritul,pentru ca focul ce erupe in soarele apusului,e focul din lacrimile lui,cand am zburat de pe crinul nostru…si i-am frant inima...!
sâmbătă, 9 iulie 2011
marți, 14 iunie 2011
Mimosa Pudica
Niciodata nu am simtit ca vreau sa fiu mai singura ca acum.Sa ma plimb dezbracata prin casa,sa cant fara sa imi pese ca cineva ma aude si ca nu sunt tocmai Christina Aguilera .Sa ma plimb noaptea tarziu,pana cand rasare soarele,sa fac baie dezbracata si sa ma uit la stele in timp ce fac pluta.Imi place aici dar imensul pat de ace pe care ma tot asez devine insuportabil.
Nu inteleg de ce trebuie sa fiu suspescta de atatea crime cand tot ce am facut a fost sa ma eliberez temporar(cred).Toti arunca vorbe in stanga si in dreapta fara sa se gandeasca putin inainte,sa fie rationali sau daca nu pot,sa taca pur si simplu.
Ma arunc total in necunoscut si pana acum imi place.Cat de ciudat.Sunt foarte prostuta fiindca in caderea mea eu sper defapt sa ma inalt?Mi-am marcat locul de aterizare cu o bucata de carbune alb.De ce negru?Am desenat o sageata indreptata in sus.Sper ca in rapidul meu salt sa o observ si sa ma pot opri.Sper ca dintr-o teribila inconstienta sa nu stearga sau sa intoarca cineva sageata.E,totusi,carbune…
Cat conservationism! Asa aflu eu dintr-o miscare cum doua voci imi striga la nivelul cel mai mare de decibeli existent sa ma intorc pe calea aparent buna.Chiar am iesit atat de tare de pe drumul bun?Nu,nu,in setea mea de cunoastere am depasit stadiul de surprindere totala la vederea unui trandafir.Nu,acel trandafir e arhicomercializat.Eu vreau sa ametesc intr-un lan de lavande,sa inlemnesc in fata frumusetii unei Mimosa Pudica stiind ca la cea mai mica atingere se va inchide cu totul in fata mea, sa ma clatin de pe picioare la vederea unei magnolii intr-un loc asemanator Marelui Canion.Nu ma corectati,in viziunea mea necomerciala nu e loc de atentionari!
Si acum?Sa te iau in brate pentru ca ai nevoie?Sa ma fac si mai mica in lumea asta atat de mare?Puteti sa ma loviti,sa ma alungati,sa nu credeti in mine,…dar va rog,nu mai sugeti viata din mine!












































